Zi de zi vedem sute de fețe, fețe despre care spunem prietenilor, fețe pe care le vom uita fără să ne dăm seama măcar, fețe care ne erau predestinate, dar noi nu realizăm asta. Întâlnim o mulțime de chipuri în fiecare clipă, dar noi doar ne uităm, nu ne privim. Doar vedem și (ne) uităm. Dar dacă nu am fi trup, ci doar suflet? Oare ne-am opri din drumul nostru? Spunem că nu mai găsim diversitate, dar atunci noi ce mai suntem?

18:45. Lumea se plimba pe pietonală, iar noi alături de ei. Poate ne vedeam, poate ne uitam, poate chiar și ne priveam, da sigur eram atenți la spectacolul ce se desfășura. O grupă de artiști francezi a reușit să transforme întreaga atmosferă într-una magică, iar timpul într-un infinit care îi transpunea pe spectatori într-un alt Univers.

Fețele artiștilor au fost preschimbate într-o pânză pictată într-un mozaic de nuanțe de albastru și verde, ei fiind niște aurore boreale în mișcare. Ei au devenit ondulări ale corpului, gesturi și clipiri… ei au devenit doar suflet.

După spectacol, noi am vrut să dezlegăm puțin misterul acestei interpretări stradale, așa că am “pătruns” în culise pentru a afla mai multe. Din fericire, unul dintre membrii a fost încântat să ne răspundă la câteva întrebări prin intermediul cărora puteam înțelege mai bine sensul și motivul acestui spectacol. L-am întrebat ce înseamnă viața pentru el, iar el a spus simplu și încrezător următorul lucru: “Viața înseamnă foc.” Un foc pe care el încearcă să îl mențină aprins și în sufletele celorlalți, subliniind ideea că doar împreună ne putem menține acele flăcări aprinse.

De asemenea, artistul ne-a explicat semnificația numelui spectacolului, aflând că, de fapt, denumirea originală a spectacolului este “Isara” (“Libertate”). Pe baza acestei informații și a emoției create pe durata spectacolului, am realizat că viața este o contopire a paradisului cu infernul, un teritoriu în care propria ta existență este o armă care țintește cu iubire, pasiune, vise și dorințe… o armă care nimerește unde trebuie.

Fauritorul-de-vise-025-foto-Paul-Baila

Mâine ne vom plimba iar pe pietonală și vom descoperi noi sensuri, vom înțelege noi lucruri. Mâine ne vom întâlni iar. Iar cine suntem noi? Noi suntem un eu și un eu. Noi suntem noi, noi suntem voi. Noi suntem proprii noștri făuritori de vise.

***
Text scris de Daria Badea și Ligia Stoenescu, voluntare în Departamentul Comunicare
Credit foto: Paul Baila | FITS2016