*credit foto: Maria Ștefănescu

Spectacolul Simfonia Corpului prezentat de  Ambiguous Dance Company se remarcă prin nonconformism și prin curajul de a îmbina numeroase genuri muzicale într-un ansamblu armonios construit ce invită la dans încă de la primele note. Artiștii nu se sfiesc din a ieși din tipare prin costumația aleasă, purtând costume elegante alături de ochelari de înot și căști care amintesc de cele de scafandru

Coregrafia debutează cu un dansator aflat în mulțime, îmbrăcat doar într-o pereche de colanți colorați. Buna dispoziție se anunță deja a fi forța supremă a spectacolului în ciuda expresiilor solemne ale coreenilor: ei execută cu gravitate cele mai hazlii mișcări, stârnind hohote de râs; se lasă guvernați de ritmurile energice ale muzicii electronice, fără a avea vreo inhibiție. Și deși momentul artistic pare a fi o joacă, acesta este echilibrat, organizat până la cele mai mici detalii, de la muzică și până la jocurile de lumini.

Dansatorii impresionează prin grația și flexibilitatea lor, asemeni unor ființe acvatice, purtate de valurile muzicii. Dacă pe alocuri momentele solo au fost cele care au furat lumina reflectoarelor, sincronul impecabil al artiștilor nu a fost mai prejos. De la balet pe pop-ul comercial a lui Beyonce, la street dance pe muzică tradițional asiatică, coregrafia captivează publicul prin diversitate și curajul de a îmbina numeroase genuri muzicale.

*credit foto: Mihaela Martin

Energia dansatorilor reflectă o efuziune a gândurilor, invitând publicul să reflecte asupra legăturii dintre trup și suflet. Muzica determină ca mișcările lor să pară inumane, cu totul desprinse de pe pământ, dar scurtele momente de liniște conferă prin respirația îngreunată, prin epuizarea fizică, pe alocuri voit amplificate, o urmă de umanitate.

La finalul spectacolului, am întâlnit o studentă din Timișoara care a venit special pentru acest spectacol: „Sunt fascinată de spectacolele de dans, în special cele care provin din alte țări. Am fost surprinsă de multitudinea de mișcări și am rămas fără cuvinte când dansatorii nu se opreau nici pentru a lua o gură de aer. Energia transmisă m-a înviorat și mi-a plăcut enorm cum aceștia au avut o anumită interacțiune cu publicul, începând să danseze chiar din mijlocul acestuia.”

În fond, mișcările corpurilor ajung să vorbească de la sine, fiecare înfățișează câte o notă muzicală care se potrivește perfect pe portativ, transformându-se, la final, într-o minunată simfonie.

Articol scris de Sebastian Baciu, Ștefania Tomuța, Andreea Mărginean și Ștefan Hadăr, voluntari ai Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul departamentului de Comunicare și PR