Ce se întâmplă atunci când nu mai există nicio urmă de speranţă? Când vindecarea este un concept asociat imposibilului? Când supravieţuirea devine mai importantă decât valorile morale? Aceste întrebări stau la baza cele mai contradictorii şi importante scrieri a lui Gorki, “În adâncuri”, din care se inspiră spectacolul cu acelaşi nume, în regia lui Yuri Kordonsky, jucat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu de către Teatrul Maghiar de Stat Cluj.

Subiectul piesei este unul simplu, în aparenţă. Personajele sunt oameni din lumea a treia, care încearcă să evolueze şi să se autodepăşească, însă nu reuşesc. Decorul este primul lucru care atrage atenţia spectatorilor, fiind impresionant prin mărime şi atenţia la detalii, astfel creând o atmosferă extrem de realistă. Deşi majoritatea tipologiilor conturează persoane decăzute pe scara socială (un hoţ, o prostituată, un dependent de jocuri de noroc), acestea sunt umanizate prin dorinţele şi speranţele pe care le aveau şi la care au renunţat sau, dimpotrivă, la care încă mai aspiră, cu toate că ştiu, în adâncul lor, că nu o să le poată atinge.

Greşelile din trecut sunt încă prezente în viaţa personajelor, multe dintre ele fiind bântuite de şansele pe care le-au ratat atunci când mai aveau posibilităţi. Motivul morţii este prezent pentru a caracteriza indirect personajele, datorită modului diferit în care acestea aleg să reacţioneze- râs isteric, plâns necontrolat sau doar o rece indiferenţă. Suferinţa este o temă recurentă, personajele fiind conturate de tragedia care le-a marcat viaţa. Astfel, este foarte uşor să empatizezi cu situaţii care ar fi fost aspru judecate în alte circumstanţe.

Cu toate acestea, tragedia adevărată este reprezentată de neputinţa personajelor de a se desprinde de stilul lor curent de viaţă. Oricât de mult ar încerca, vor  rămâne mereu o minoritate neacceptată de societate, privită cu prejudecăţi şi criticată. Dorinţa de a face parte dintr-un grup şi de a fi acceptat începe să devină o necesitate, pentru care sunt gata să sacrifice orice: până şi individualitatea sinelui. Violenţa, atât fizică, cât şi verbală, oferă o notă de autenticitate şi o tenisune continuă, care este susţinută şi de jocul actoricesc de excepţie.

La ieşirea din sala de spectacol, publicul era mut de emoţie şi uimire. Au declarat că, deşi spectacolul a fost greu de înţeles din cauza limbii vorbite, mesajul a fost unul cu adevărat tulburător, care te face să priveşti o categorie de oameni în mod normal considerată negativă ca fiind doar una a victimelor.  Personajele nu sunt oameni răi, sunt pur şi simplu victime ale societăţii, ale propriilor probleme şi gânduri, ale speranţelor şi viselor pe care le-au pierdut.

În concluzie, spectacolul “În adâncuri” este unul profund, care ne ajută să ne deschidem ochii asupra realităţii. O dramă dură, care pune moralitatea la încercare şi ridică întrebări despre diferitele aspecte ale vieţii, pe care, de multe ori, încercăm să le evităm.

Articol scris de Andreea Mărginean și Teodora Mitea, volnutare ale Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, în cadrul departamentului de Comunicare și PR

*credit foto: Dragoș Dumitru